Fata din dus

Fata din dus

Era o femeie, cred ca avea vreo 25 de ani. Avea parul negru, era usor plinuta. Avea un prosop mare în care era învelita si mai avea unul aruncat pe umar. Nici nu m-a vazut cînd a intrat, s-a dus direct la celalalt dus, a dat drumul la apa. Si-a scos prosopul, ramînînd goala, fara sa-si dea seama ca nu singura în cabina.

M-am ridicat în picioare, ma gîndeam cum sa fac sa spun ca sînt acolo si ca vreau sa plec. Îmi era putin teama, episodul cu Buzinski ar fi trebuit sa ma faca sa îmi fie chiar frica. Eram însa tulburat, si nu gaseam niciun cuvînt. Parea destul de precipitata, fiindca a intrat imediat sub jetul de apa.

Apoi fara nicio jena si-a dus mîinile acolo, unde era pasarica ei. Nu avea par deloc, si cînd si-a trecut degetele prin fanta, o piele roz a izbucnit dedesubt. Gemea usor si se lasa în unda de apa, ca si cum ar fi alunecat într-o cascada.

Apoi m-a vazut. Cîteva secunde ne-am privit unul pe altul, încercînd fiecare sa întelegem situatia si ce urmeaza. Asteptam tipatul si inima mi se strînsese cît o unghie care ma întepa în piept.

Dar n-a tipat. N-a zîmbit. S-a uitat la mine vreo 20 de secunde, apoi a venit spre mine, hotarîta. Mi-am pus mîinile în dreptul fetei, convins ca are sa-mi dea palme.

- Ce face aici copile?, m-a întrebat. Vocea ei usor ragusita, gura mirosind a tutun.

Cred ca fuma Snagov, stiam aroma aceea de la tata. Nu aveam ce sa raspund. Nu gaseam nicio explicatie, dar nici cuvintele nu-mi veneau.

- Stii ca nu ai ce sa cauti aici? Ce faci, spoionezi? Stii ca e interzis? Ai auzit ce au patit altii ca tine? a turuit ea si între timp m-a apucat de mîna.

Cred ca tremuram, iar prin mine înotau serpi de gheata. Nu ma pierdeam de obicei cu firea, însa acum eram aproape mort. As fi vrut sa spun ceva în apararea mea, însa îmi pierdusem orice putere.

- Cred ca stii ca daca tip, o sa fie nasol de tine. Ai noroc ca esti foarte dragut. De fapt esti frumusel foc, n-am mai vazut unul ca tine pîna acum, io zic. Esti din cartier?

Am aprobat din cap, nereusind înca sa-mi recapat glasul.

- Ai mai vazut femei pîna acum?

Am vrut sa spun ca da, apoi mi-am dat seama ca m-as fi dat de gol. Am clatinat din cap ca nu.

- Esti un norocos, mi-a zis ea, uite, n-o sa tip dar trebuie sa ma asculti putin. Îti dau voie sa ma mîngîi si nu ma supar pentru asta. De fapt asta si vreau.

Mi-a luat mîna si mi-a asezat-o pe sînul înca ud. Am simtit o arsura în palma, care s-a prelins rapid în tot corpul. Mi-am retras rapid avanpostul.

- Nu fii prost, altii ar da o avere sa fie în locul tau, io zic, a mai spus ea, si fara sa astepte vreun raspuns sau gest de la mine m-a sarutat pe gît, urcînd rapid catre ureche muscîndu-ma usor de lob.

Gheata din mine s-a topit, dar ma gîdilam foarte tare, cutremurîndu-ma din cap pîna în picioare.

- Hai, atinge-mi sînii. Nu fi momîie, io zic.

Stateam acolo, în fata ei. Eram mai înalt decît ea. Senzatia de frica îmi trecuse. Era altceva care se petrecea cu mine. Un fel de rusine, o jena, o emotie din care nu întelegeam decît ca nu îndraznesc sa ma sa ma apropii de ea. Nu de frica, ci un fel de lipsa de curaj nelamurita, o timiditate pe care niciodata nu o mai încercasem, nu în preajma fetelor de o seama cu mine, si nici fata de mama. Fata de femeia asta nu-mi venea însa tupeul, nu ma puteam controla.

Apoi mi-am dat seama de ce. Nu prea stiam ce trebuie sa fac. Înca tremuram usor, dar nu mai aveam griji. Aveam doar o rezerva fata de a actiona într-un fel sau altul. Ea nu avea. Si-a dat seama imediat ca trebuie sa înceapa singura, pîna sa ma alatur si eu.

- Esti un copil dulce, zic io. Uite cum facem. Pentru început îti scoatem camasa asta. Si camasa a zburat, nici n-am apucat sa zic nu.

Apoi mi-a luat mîna, o simteam cumva ca si cum n-ar fi fost a mea. A dus-o între picioarele ei, în despartitura aceea dintre buzele acelea de jos. Am simtit o caldura si-o umezeala acolo, era alunecoasa, si ea îmi forta degetele catre interior. Parca atingeam o meduza, dar nu pisca. Cînd am atins-o pe un mic bumb ca o perla în scoica, a tremurat de sus pîna jos si atunci mi-am dat seama ca a simtit ceea ce simteam eu în clipele acelea.

Fara sa ceara voie, m-a pipait acolo jos. Din mîini, din cap si din piept porneau niste energii pe care nu le puteam controla. Toate se adunau în penis, si ma simteam vulnerabil, dar asta pentru ca acolo carnea începuse deja sa prinda viata.

Semana cu chestia aia a lui Buzinski, cînd ne explica el atunci cînd se masturbase de fata cu noi, cînd ne ameninta ca o sa ajungem si noi ca el, si ca asa se termina copilaria. Si acum îmi aduceam aminte ca mai spunea si ca o sa ne placa, dar eu nu-l credeam atunci.

Teama ca nu voi mai fi iubit ma urmarise întotdeauna. Eram frumos, simteam asta, si în plus toata lumea mi-o repeta. Ma convinsese de aceasta calitate a mea, o simteam ca pe o comoara de care nu trebuia sa fiu nicicum deposedat. A ma departa de copilarie era pentru mine aproape un echivalent cu pierderea acestei averi nemasurate.

Niciodata, nimeni, nu-mi pusese frumusetea la îndoiala. În ultima vreme, de aproape 2 ani, copilaria avusese însa de suferit. Mai întîi mami, care nu mai venea sa facem baie împreuna, lipsindu-ma de momentele acelea perfecte de dragoste, apoi tovarasele de joaca si de ce nu, si nu neaparat în ordinea asta, baietii din cartier.

Chestiile pe care le faceam împreuna evoluasera de la prinsea si baba oarba, de la v-ati ascunselea si bataile cu calareti de plastic la alte jocuri. Mai întîi lapte gros, cutitase, escapade la furat de diferite fructe sau tevi din blcurile în constructie, apoi fotbal pe bani si excursii la sucit mintile fetelor de la alte blocuri. Au urmat discutiile serioase, povestile erotice, laudele si minciunile, dar care în toata fantezia lor contineau cîte un mic adevar despre noi însine, unul care ne arata ce nu vroiam înca sa vedem, transformarea lenta si inevitabila în ceea ce urma sa devenim, adica barbati.

Nu, nu eram pregatiti sa acceptam asta, ni se parea imposibil, departe. Irealizabil, si asta numai pentru ca, cel putin în cazul meu, nu-mi doream deloc acest lucru, eu vroiam sa fiu Peter Pan, sa nu cresc niciodata. Dar oricît ma feream, oricît încercam sa tin piept schimbarilor, ele veneau în cascada, si nu mai stiam cum sa ma apar. Iar, asa cum ma avertizase Buzinski, nu numai ca nu se poate altfel, dar începe sa fie chiar placut.

În felul acesta am simtit eu atunci o transformare în trupul meu. Daca la început îmi era teama, apoi eram oarecum paralizat de emotie - dupa ce femeia aceea si-a bagat mîna în chilotii mei - a început, putin cîte putin, sa îmi placa. Mîna pe care chiar ea mi-o luase Si mi-o introdusese între picioarele ei fusese la începu moarta, apoi însa devenise un fel de funie care sustine un pod.

La fel era si mîna ei, care ma masa acolo unde doar mama ma atinsese cu atîta atentie si febrilitate. Diferenta era ca mama ma îngrijea. Femeia asta îmi facea altceva, si era bine. Curînd imaginea mamei se stergea usor din memoria locului, înlocuita de aceasta amintire în plina desfasurare. Placerea daruita de femeia din dus era din ce în ce mai puternica, iar apropierea dintre noi devenea din ce în ce mai intima. Abia apucasem sa realizez toate aceste lucruri cînd buzele ei s-au lipit de ale mele si limba ei a început sa îmi umble ca un vierme bezmetic în gura.

Cîteva clipe nu am putut reactiona, apoi urmatoarea senzatie a fost de scîrba. Parca ma apucasem de fumat, asa simteam gustul, însa cînd isi trecea limba peste limba mea, cînd ma lingea pe gît si pe piet, un fior ca un vînt rece de seara ma traversa ca un scurtcircuit. Încercam sa ma împotrivesc, împingeam spre ea, încercînd cumva sa opresc aceasta mizerie. Dar ma simteam tot mai fara putere, si de acolo de jos venea ceva, un soi de cascada care se varsa în creier.

Nu stiu ce, nu stiu cum, dar parca ascultînd o comanda ascunsa, scîrba mea a disparut. Si culmea, m-am trezit participînd si eu la sarutul asta, cu toate ca nu stiam cum se face. Ma mai prostisem eu cu pustoaicele mele, dar niciodata nu ajunsesem într-un stadiu atît de avansat. În mintea mea se ducea acum alta lupta. Aveam sansa de a controla situatia sau de a fi dominat. Pe de alta parte ma gîndeam daca e mai bine sa continui sau sa renunt. Cu toate relele din lume adunate, parca nimic nu semana cu sfîrsitul copilariei.

Cumva lipsa mea de actiune o motivase pe femeie. Macar atunci, îmi placea putin sa fiu dominat.

- Sa fii cuminte, sa nu te misti prea mult, mi-a zis, apoi si-a vazut mai departe de mine si de ale ei.

Eram aproape gol, panatalonii alunecasera de pe mine, si dupa gura, ea îmi luase pe rînd cu asalt gîtul, pieptul, abdomenul. Furnici mii alergau prin mine, era ca într-o invazie. Cînd a început sa-mi sarute sînii cred ca zîmbeam zapacit, nestiind ce se întampla.

Ma simteam ca un idiot în fata unei coli albe de hîrtie. Nu stiam ce sa fac. Nu stiam daca trebuie sa scriu, ce anume, de fapt realizam ca nici nu stiam sa scriu. Desenam o linie frînta, însa ea venea si ma corecta de fiecare data, si apareau cercuri, tot mai multe cercuri, mai mari, tot mai mari, luminoase, orbitoare.

Buzele ei s-au lipit de pielea de sub buric iar cercurile au început sa se strînga în jurul meu, împiedicîndu-mi miscarile. Ma saruta din ce în ce mai jos, apoi au cazut si chilotii. Cînd mi-a cuprins jucaria cu buzele, am vazut o supernova. O clipa fost acolo unde era inima, apoi a coborît în stomac si din stomac s-a lasat în vintre apoi a explodat.

Am simtit cum inima si intestinele si dragostea pentru mama si copilaria, si amintirile de la tara, si toata furia mea se scurge la ea în gura. Ea a tragea din mine tot acest amalgam, cu pofta si încîntare si ma simteam gol, ca o membrana de plastic fara carne înauntru. Ea continua sa îsi miste buzele, aveam impresia ca îmi disloca si creier si plamîni si ficat, toate intestinele mi se vor scurge pe gaurica aia mica, aflata cummva dincolo de omusorul ei.

Tremuram din fiecare celula si la un moment dat, slabit, n-am mai putut rezista. Am cazut în genunchi si am putut scoate primele sunete. La capatul lor, un sigur cuvînt inteligibil. Ajunge!

A facut niste ochi mari, cît niste oglinzi în care ma vedeam mic-mic, un bebe care abia a fost primenit.

- Ce-i puisor, nu ti-a placut? Hai ca a fost bine, zic io, niciun gagiu din gasca ta n-a pupat vreodata asa ceva. Nu mai zic de altii, asta e specialitatea mea, nu e pentru orisicine.

Mie îmi venea sa plîng si simteam o furie oarba, ca atunci cînd îmi doream ceva. De data asta îmi doream sa dispara si pentru ca nu se întîmpla, vroiam sa o lovesc. Eram însa în genunchi, ea ma mîngîia pe cap, si se apropia cu buzele acelea de jos de obrazul meu. M-a apucat mai zdravan de cap si m-a lipit cu gura de ele. Am simtit pentru o clipa o chestie usor cleioasa, cu gust sarat. Starea mea de scîrba s-a înrautatit si m-am smucit brusc.

- Ooo, copilul e nervos. Bine, zic io, data viitoare. Nu poti învata tot într-o zi, asa zicea si mama.

Auzind cuvîntul magic, mi-am adus aminte de momentele frumoase cu mami. Ma simteam ca un tradator, cu toate ca stiu ca undeva în adîncul meu aveam un bol de satisfactie, mare cît o portie de orez cu lapte si scortisoara care sa îmi ajunga toate zilele. Dar pe moment nu mi-a stat gîndul, si în timp ce-mi trageam toalele pe mine, m-am trezit plîngînd.

Deja nu o mai puteam privi în ochi pe femeia aia. În spatele irisilor, undeva în partea din spate a craniului, în interior, era o cada cu apa calda în care statea mama si ma chema. Femeia ma luase de mîna si încerca sa îmi spuna ca o cheama Ioana si ca daca vreau sa ma mai vad cu ea sa o caut, sta la nu stiu ce camera. Puteam sa vin oricînd, are si video.

Mama spunea si ea ceva, si nu mai întelegeam nimic. Stiam doar ca din mine se varsase ceva si o satisfactie noua îi luase locul. Ceva rautacios, egoist si dureros. Ceva de care probabil nu mai puteam scapa, o infectie fatala, nevindecabila.

Am fugit pe usa fara sa privesc înapoi, convins ca nu am sa ma mai întorc niciodata în caminul acela.

Autor: Necunoscut